BIGtheme.net http://bigtheme.net/ecommerce/opencart OpenCart Templates
Cu bicicleta prin Europa (1)
June 26, 2015
Cu bicicleta prin Europa (3)
July 4, 2015
Show all

Cu bicicleta prin Europa (2)

Va prezentam o serie de articole scrise cu suflet de Vlad Mihalache, participant la 5 editii GBI Europe, turul de bicicleta care ne-a fost si ne este sursa de inspiratie pentru evenimentele Epic Bike Ride. Astfel, aveti ocazia sa intrati putin in atmosfera, provocarile si satisfactiile unui astfel de tur din pozitia de participant.

EPISODUL 2
ELENA, O SURPRIZA PLACUTA

Ziua 1: Venice-Costabissara, 132km, 1060m diferenta de nivel

Prima zi e cea mai complicata din punct de vedere logistic. Sa muti la start 17 biciclete plus, 17 cutii de bicicleta, plus 17 bagaje nu e un lucru tocmai usor. Trebuie sa faci fata si unor mici situatii neprevazute, fie o problema tehnica (o frana blocata, un lant cazut etc.) sau cineva lipseste.

pregatiri

Peste toate acestea s-a suprapus o caldura infernala, de credeam ca nu mai plecam. Am stat la coada la inregistrare, am predat cutiile si bagajele la camion si, in sfarsit, am reusit sa facem poza de grup.

grup restrans grup toti

Am plecat la pranz, foarte tarziu pentru gustul meu, cand soarele era sus pe cer. Discutasem inainte sa ne impartim in doua echipe. Cea condusa de mine era si cea care urma sa parcurga traseul mai lung.  Am pornit usor si am asteptat ca toti cei care au ales varianta lunga de traseu sa mi se alature. M-am uitat cu atentie la cei care  voiau sa ma urmeze si am observat-o pe Elena. Stiam ca e o ciclista buna. Cu toate astea, eram putin ingrijorat de uniformitatea grupului care avea cateva personaje despre care stiam ca ma vor  presa si pe mine sa mergem mai repede. Am intrebat-o destul de taios pe elena: “Esti sigura?” si am primit un raspuns ferm “Da, sunt sigura”. Elena s-a dovedit a fi cea mai placuta surpriza, a reusit sa mearga tot turul, umar la umar cu echipa, fara nici o problema. In plus a fost o decizie extrem de buna sa o avem cu noi, pentru ca a fost un element care pe unii i-a temperat, pe altii i-a motivat si astfel am reusit sa avem un grup extrem de compact pe parcursul intregului tur.

Prima oprire am facut-o destul de repede, cam intr-o ora si jumatate. Din cauza caldurii si a faptului ca ne-am tot asteptat unii pe altii la plecare, am cam consumat din rezervele de apa. A doua oprire a fost si ea destul de rapida, deja era tarziu, mancasem doar de dimineata si am decis sa oprim in Padova pentru o masa mai consistenta.

padova

La un moment dat, am inceput sa am probleme tehnice. Culmea era ca mi se intampla tocmai mie! Ma intrebam cum de era posibil asa ceva. Mi se bloca partial butucul spate si in momentul cand nu trebuia sa pedalez imi arunca lantul. In plus, aveam un joc in furca care nu m-a ingrijorat pe moment, dar gandindu-ma ca vom avea coborari, era clar ca trebuia rezolvata si problema aceasta. Stiam ca suntem in intarziere si am constat lucrul acesta foarte repede, cand am trecut pe la punctul de refreshment si am constatat ca nu prea ramasese mare lucru.

refreshment 1

De aici traseul se bifurca, traseul lung urma sa aiba si o urcare mai consistenta. Incercam sa mergem cat mai constant ca sa nu ajungem foarte tarziu. La prima urcare mai abrupta mi s-a blocat din nou butucul si mi-a aruncat lantul peste pinionul cel mai mare unde s-a blocat intre spite si pinioane. Am pierdut mai bine de o ora, timp in care patru oameni, fiecare cu rolul lui, cu un imbus si o piatra, am reusit sa rezolvam problema. Mi s-a luat o piatra de pe inima! “Great team work”. In plus, traseul incepea sa arate  din ce in ce mai bine, era doar inceputul unei zone de o frumusete rara.

urcare ziua 1

Am tras tare pentru ca se facea destul de tarziu. Cu cativa km inainte de finishul primei zile, am ramas in urma cu unul din membrii echipei care a avut o problema tehnica, si i-am lasat pe ceilalti sa o ia inainte, pentru ca mai era un navigator in echipa.  Deja incepuse sa se insereze cand am intrat in Costabissara.

costabissara

Nu-mi luasem lumini, pentru ca nu mi-am inchipuit ca risc sa ajung pe intuneric. Dar nici nu m-am gandit ca o sa plec la pranz. Totul e bine cand se termina cu bine, doar ca nu s-a terminat. Cand am ajuns, nu i-am gasit pe ceilalti. Se pare ca s-au ratacit si au ajuns cam la 10 minute dupa noi. Primul lucru pe care l-am facut, m-am dus la service, unde cei de acolo nu au reusit sa ma ajute in nici un fel. Partea cu blocatul butucului se rezolvase de la sine dar pentru jocul in furca imi trebuia o piesa. Si ca sa fie tacamul complet, camionul cu bagaje s-a stricat. Prin urmare ne-am bucurat de o bere, am socializat si cand au venit bagajele, ne-am dus repede la somn.

somn

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *